După ce a absolvit studiile unui colegiu pentru profesori, Karl May a predat atât la Şcoala Europeană de Gramatică din Waldenburg, cât şi în Plauen, oraşul dantelei. Cariera de profesor i-a fost însă întreruptă brusc, în anul 1863, când a fost acuzat de un coleg de cameră că i-a furat un ceas. Deşi Karl May a negat cu vehemenţă furtul, i s-a retras dreptul de a profesa, eveniment care s-a soldat cu o cădere nervoasă a autorului. În următorii ani May a fost acuzat de diferite fărădelegi, provocate de ceea ce astăzi am numi Boala Personalităţilor Multiple. A fost încarcerat de două ori pentru furt şi alte mici fraude. În timpul anilor petrecuţi în închisoare, Karl May a început să scrie, pentru a trece mai uşor peste gândurile negre şi stările de depresie adâncă prin care trecea. Nu este prea greu de ghicit de ce May pledează în fiecare din romanele sale pentru înfrăţire şi înţelegere între semeni, pentru relaţii de prietenie bazate pe încredere şi înaltă ţinută morală. Mai mult, cele mai multe dintre personajelor sale sunt de provenienţă germană, ridicând, astfel, naţionalitatea sa la rang de mândrie absolută.
Inspirat de scrierile lui James Fenimore Cooper, Karl May i-a portretizat pe indieni ca pe nişte victime nevinovate ale albilor, fiind văzuţi ca nişte adevăraţi eroi, discret îmbogăţiţi cu elemente mistice.
De acelaşi autor
Comoara din lacul de argint. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply