Premiul Nobel pentru Literatura, 1917
“Pentru poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte“
„Kamanita este omul în căutarea împlinirilor lumești, care, după ce a fost martorul fragilităţii tuturor lucrurilor, își dorește, în schimb, eternele comori. Îl urmărim nu doar în timpul vieţii sale lumești, ci și în timpul diferitelor transformări prin care trece în «paradisul de la soare-apune», unde somptuozitatea tropicală a Indiei este redescoperită. Cei care s-au autodistrus se trezesc aici și își părăsesc mugurii de lotus pentru a participa la dansul celor binecuvântaţi și pentru a trece prin noi încarnări, după care sufl etele lor încep o nouă existenţă în imperiul lui Buddha al celor o sută de mii de cicluri.“
Leave a Reply