Practica psihanalitică recentă descoperă „noi pacienţi”. Dincolo de aparenţele clasice, isterie sau nevroză obsesională, rănile narcisice, riscurile psihozei, simptomele psihosomatice indică toate o deosebită dificultate de a reprezenta. Spaţiul psihic, camera aceasta obscură a identităţii noastre în care se reflectă totodată blazarea, bucuria şi libertatea omului occidental, este oare pe cale să dispară? Ansamblul acesta de studii ridică o întrebare alarmantă, care dezvăluie nu numai o urgenţă terapeutică, ci şi o problemă a civilizaţiei.
Cum să nu vedem, de exemplu, că „întoarcerea religiilor” antrenează după sine o recitire a Bibliei şi a Evangheliilor? Că artele şi literatura se arată într-o lumină nouă? Că neliniştea sexuală şi metafizică a femeilor din Europa este indiciul unei mutaţii profunde în miezul ideologiilor falimentare ale vechiului continent?
Sunt aceste „noi maladii ale sufletului” nişte promisiuni ale creativităţii? Poate, dar cu condiţia de a le asculta, de a le analiza, de a le scrie.
Julia Kristeva
Leave a Reply