Schilf (2007), ultimul ei roman, confirmă această apreciere: este un (fals) thriller de o ironie muşcătoare şi subtilă, care contrazice cu tărie opinia conform căreia literatura germană a zilelor noastre ar fi „prea întunecată şi complet lipsită de umor”. Autoarea, juristă de profesie, abordează subiecte precum moralitatea, fericirea, prietenia, relaţiile de cuplu, importanţa interacţiunii sociale, acomodarea cu un stil de viaţă acceptat din punct de vedere social, totul sub pretextul unei crime comise „aproape” accidental. Şi, mai ales, ne convinge că fiecare dintre noi este – sau ar putea fi – o maşină a timpului.
„Perfecţiunea aceasta te-ar putea lăsa rece. Dar nu se întâmplă deloc aşa. Labirintul lui Juli Zeh e construit foarte inteligent, cu inscripţii amuzante pe ziduri şi fraze spirituale care te atrag chiar fără să vrei, iar în ultimul timp acest lucru a devenit din ce în ce mai rar.” (Die Welt)
„Schilf este un roman poliţist, dar, cu toate acestea, nu e o poveste despre crime. Limbajul lui Juli Zeh este cel care face ca protagoniştii romanului să pară extrem de bine conturaţi şi de prezenţi. Atmosfera, sentimentele, situaţiile şi apariţia diverselor animale sunt descrise laconic, iar imaginile sunt extrem de pregnante şi de concrete. Şi chiar atunci când abordează problema timpului, autoarea reuşeşte să ofere o reprezentare literară irezistibilă a nivelului de cunoaştere al omenirii.” (NDR Kultur)
„În anii din urmă, literatura germană scrisă de autori recent afirmaţi s-a limitat la redarea psihologiei şi sensibilităţii tinerei generaţii. Juli Zeh, în schimb, se concentrează pe latura intelectuală a scrisului, conturând personaje complexe, care au ceva de spus. Iar asta are un efect la fel de benefic asupra cititorilor ca o discuţie cu un adult după o lungă petrecere de aniversare a unui copil.” (Frankfurter Neue Presse)
Leave a Reply