„Socrate înţelegea filozofia nu ca pe o activitate de soi academic, ci ca pe o activitate a omenescului. Ea avea drept obiect oameni concreţi, care se confruntau cu alegeri etice reale între drept şi nedrept, între bine şi rău. De aceea, un filozof călăuzitor al celorlalţi trebuia să fie mai mult decât un gânditor, mult mai mult. Trebuia să fie un om bun şi de ispravă, pentru care căutarea virtuţii să nu reprezinte o idee abstractă, ci o chestiune practică a traiului de zi cu zi. Trebuia să aibă îndrăzneala de a face alegerile cuvenite şi de a le suporta consecinţele. În ultimă instanţă, filozofia se dovedea a fi o formă de eroism, iar cei care o practicau trebuiau să fie înzestraţi cu curajul de a sacrifica orice, până şi propria viaţă, pentru a atinge gradul desăvârşit al virtuţii. Socrate chiar asta a făcut. Iată de ce îl cinstim şi îl omagiem drept personificare a filozofiei.“ (Paul JOHNSON)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply