În 1936, Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor a şocat atât lumea academică, cât şi cercurile politice. Cu toţii ştiau că politicile economice recomandate de economiştii neoclasici nu mai erau funcţionale, dar de-abia acum înţelegeau că deveniseră inaplicabile, dat fiind noul context economic şi politic. Cartea tăia toate nodurile Gordiene ale dezbaterilor pe tema determinării producţiei globale şi, în consecinţă, a folosirii mâinii de lucru, considerând că factorul determinant poate fi cererea agregată.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply