Greu de înţeles de ce Nemira a optat pentru o astfel de traducere a „The Floating Opera”. Varieteu pe apă e ca şi cumai spune că „barca pe valuri” poate fi botezată „văsălie pe apăraie”. Un mozaic postmodern de reconstrucţie a unei zile din viaţa lui Todd Andrews din anul 1937 evidenţiază un personaj dihotomic. Pe de o parte vieţuieşte cu păhărelul în dinţi şi nu crede în Divinitate, pe de altă parte face apologia respectării principiilor morale. Acesta îşi trăieşte viaţa într-un mod tipic nereligios, trage cu păhărelul, apreciază adulterul, dar invocă principii morale. i se pare firesc adulterul, are principii morale sau laxe sau uşor inexplicabile. Nu crede însă nici în oameni – fiinţe care generează multă deziluzie şi răutate, negându-şi propriile valori.
John Barth nu poate fi „acuzat” că-şi protejează cititorii, ba din contră, îi zăpăceşte. Cine caută lecturi uşoare nu e cazul să se aventureze în lumea james-joyceană de rit nou.
Leave a Reply