Scriind introducerea la Prima şi ultima libertate, Aldous Huxley spunea:
„În acest volum de culegeri din scrierile şi convorbirile lui Krishnamurti, cititorul va găsi o clară şi actuală formulare a problemei fundamental umane, cât şi invitaţia de a o rezolva prin singurul mod în care ea poate fi rezolvată, şi anume, singur de către fiecare în parte. Soluţiile colective, în care atât de mulţi se încred cu disperare, nu sunt niciodată adecvate. „Pentru a înţelege chinul şi tulburarea ce există înauntru nostru, cum există şi în lume, trebuie mai întâi să găsim claritatea înlăuntru nostru, iar aceasta claritate rezultă dintr o gândire corectă. Este o claritate care nu trebuie organizată, căci nu poate fi schimbată cu alta. Gândirea unui grup organizat e doar repetitivă. Claritatea nu este rezultatul unei afirmaţii verbale, ci al unei intense auto constientizări şi al unei gândiri corecte. Gândirea corectă nu este consecinţa unei simple cultivări a intelectului, nici conformarea la un model, oricât de valoros şi nobil ar fi acesta. Gândirea corectă rezultă din autocunoaştere. Fără a te înţelege pe tine insuţi nu ai o bază de gândire; fără autocunoaştere, ceea ce gândeşti nu este adevărat”.
Aceasta tema fundamentală e dezvoltată cu consecvenţă de Krishnamurti. „Ăn oameni se află speranţa, nu în societate, nici în sisteme, nici în sisteme religioase organizate, ci în tine şi în mine”. Religiile organizate, cu intermediarii lor, cu cărţile lor sfinte, cu dogmele, ierarhiile şi ritualurile lor, oferă doar o falsă soluţie problemei de bază. „Când citezi Bhagavad Gita sau Biblia, sau unele Cărti Sacre chineze, fără îndoială că nu faci altceva decât să repeţi. Şi ceea ce repeţi nu reprezintă adevărul; este un neadevăr, deoarece adevărul nu poate fi repetat”. Un neadevar poate fi amplificat, expus şi repetat, dar adevărul nu; iar când repeţi adevărul, el încetează de a mai fi adevăr şi, prin urmare, cărţile sfinte sunt lipsite de importanţă.
de acelaşi autor:
Leave a Reply