Un roman cu o intrigă foarte bogată, enciclopedică aproape, care aminteşte de poveştile lui Umberto Eco, de magia lui Borges şi de şarmul lui Italo Calvino. Lectura pare adesea un joc semantic, pentru că unele texte se dovedesc a fi variante încifrate ale unor mesaje ce ar trebui să rămână enigmatice în ochiul neiniţiatului. O carte de mistere ale cunoaşterii.
Athanase Kircher: un nume care, în mod paradoxal, pe cât de faimos a fost în perioada clasică, pe atât de necunoscut este astăzi. Deşi atotcunoscător (a pretins că a descifrat hieroglifele) şi autor a numeroase invenţii (microscopul, lanterna magică), Athanase Kircher, acest Phoenix al întregii înţelepciuni şi învăţături – ale cărui scrieri s-au pierdut aproape în întregime – s-a înşelat, se pare, în mare parte din supoziţiile sale.
Un personaj fascinant, considerat de contemporanii săi drept cel mai luminat om al tuturor timpurilor, dar uitat de istorie, în favoarea marilor nume ale cunoaşterii din secolul al XVII-lea, Newton şi Leibniz.
Un roman ţesut în jurul unui personaj don quijotesc care demonstrează cât de relativă poate deveni în timp chiar şi povestea unei vieţi mari şi împlinite.
«Acest roman enciclopedic şi mistificator, ţesut din fire picareşti, fascinează şi încântă. Erudiţia intră în slujba foiletonului universal. Imaginaţi-vă un Umberto Eco interpretat de Indiana Jones. Un roman iezuit până în măduva oaselor, amazonian pursânge, brăzdat de bifurcaţii neîntrerupte. Un cameleon care «atârnă» greu! O minunăţie, o construcţ ie romanescă vertiginoasă. » Le Figaro littéraire
Leave a Reply