Maria e o celibatarã de treizeci şi ceva de ani care lucreazã într-o editurã din Madrid. În fiecare dimineaţã îşi bea cafeaua la o terasã, studiind un cuplu care ia micul dejun tot acolo, cuplu care o fascineazã şi pe care îl numeşte “Perechea Perfectã”. Va afla mai târziu cã, deşi pãrea cã o ignorã, cuplul remarcase privirile ei şi o numise “Tânãra Prudentã”. Ca la teatru, Maria admirã, de la micã distanţã, imaginea unui bãrbat şi a soţiei sale, ea de vreo patruzeci de ani, el de vreo cincizeci de ani, care se iubesc şi îşi aratã iubirea prin fiecare gest.
Într-o zi, vede într-un ziar imaginea unui bãrbat mort, ucis, întins pe stradã, şi întoarce privirea, pentru cã nu vrea sã citeascã despre o tragedie. Va afla mai târziu cã bãrbatul acela, Miguel, e cel din “Perechea Perfectã”, care dispãruse de ceva vreme. Miguel fusese înjunghiat mortal pe stradã, de un parcagiu care îl luase drept altcineva.
Maria o va cunoaşte pe Luisa, încã tânãra vãduvã, şi va constata cã aceasta refuzã sã facã “le travail de deuil”, oprind astfel Timpul în loc, fixându-l la moartea subitã şi violent a soţului ei. Dar poate fi oprit Timpul în loc ? Maria îl va cunoaşte apoi şi pe Javier Diaz-Varela, fost foarte bun prieten al lui Miguel, se îndrãgosteşte de el şi devine iubita lui, deşi ştie cã el iubeşte în secret şi fãrã speranţã o altã femeie. Diaz-Varela îi comenteazã Mariei drama sa prin intermediul unor romane de Balzac şi de Alexandre Dumas. Din întâmplare, Maria descoperã un lucru înfiorãtor despre Diaz-Varela. Cititorul însuşi e stupefiat. E vorba despre moartea lui Miguel. Maria continuã sã îl iubeascã pe Diaz-Varela dar lecturile franţuzeşti o ajutã sã problematizeze mai bine situaţia extrem de complicatã în care a intrat. Şi al cãrei final nu e previzibil.
Ce se ascunde în spatele unei relaţii care pare solidã, de iubire sau de prietenie? Uneori nimic altceva decât ceea ce se şi vede. Alteori lucruri uluitoare. Ce înseamnã a te face vinovat de ceva? Ce înseamnã a iubi pe cineva cu adevãrat? Cum poţi câştiga o luptã care pãrea mult timp pierdutã ? Cât de viu poate fi un om mort – şi invers? Câte drepturi au viii asupra morţilor? Subtilitãţile sunt specialitatea scriitorului spaniol şi deliciul literaturii sale constã în a te surprinde mereu mergând în profunzimea analizei relaţiilor umane. Pentru cei care nu l-am cunoscut încã pe Javier Marias, acest “Proust postmodern”, cum bine a fost numit, prin traducerile sale anterioare, romanul “Îndrãgostirile”, apãrut anul acesta la Ed .Univers, e un bun început. Mai accesibil decat Proust, Javier Marias e un scriitor pe care îl simţi prieten, unul cald, care te poartã uşor cãtre înãlţimea gândirii şi imaginaţiei sale.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply