De Serenela Ghiţeanu
Pentru cine îl cunoaşte deja pe scriitorul spaniol Javier Marías, apariţia ultimului volum al trilogiei Chipul tãu, mâine e rãsplata unei lungi aşteptãri. Primele douã volume ale trilogiei au apãrut în 2005, Febrã şi lance, apoi în 2011, Dans şi vis. În 2016 apare Venin şi umbrã şi adio, care e ultimul volum.
Anglistul madrilen Jaime Deza, care a predat la Oxford, apoi, la recomandarea unuia dintre foştii sãi colegi ( mai prestigios şi mai vârstnic), a devenit colaborator al unui grup de analizã din cadrul serviciului britanic MI 6, trãieşte în acest al treilea volum la Londra, separat de soţia sa, Luisa, şi de cei doi copii ai lor. Trãieşte la Londra şi sperã sã fie chemat de soţia sa înapoi lângã ea. Fãcând însã o vizitã la Madrid, dupã ce nu mai fusese multe luni, constatã cã Luisa are urme de violenţã pe faţã despre care minte cã ar fi urmarea unui accident. Soţia lui –încã, în acte- are un iubit artist, Custardoy, care are obiceiul sã îşi abuzeze iubitele, dupã cum aflã Deza. Felul în care eroul va încerca sã rezolve acest pericol pe care Custardoy îl reprezintã pentru Luisa şi pentru copiii lui Deza se leagã brusc de activitatea mai recentã de la Londra a eroului.
Acesta fusese invitat de şeful sãu din gruparea MI 6 , Bertram Tupra, sã vadã nişte casete video în care diverse personalitãţi publice sunt filmate în posturi foarte compromiţãtoare sau fatale pentru ele, de sex, de torturã sau omor, drept cãlãi sau drept victime. Tupra îi spune cã nu se ştie niciodatã când una dintre filmãri va fi utilã. Utilã pentru “patrie”, pentru Rege, utilã pentru “rãul cel mai mic”, adicã a lãsa sã moarã “mai degrabã un om decít zece, zece în loc de o sutã sau o sutã în loc de o mie”. Deza simte cã dupã aceastã vizionare i-a pãtruns în creier o otravã de care nu va mai scãpa niciodatã. Romanul care ia alura unei poveşti de spionaj gliseazã însã imediat în meditaţia filozoficã, într-o frazã proustianã, care epuizeazã toate posibilitãţile hermeneutice.
Douã fraze spuse de Tupra revin în permanenţã în mintea lui Deza, pe parcursul naraţiunii. Una este o constatare : “Nu ne dorim, însã preferãm întotdeauna sã moarã cel care e alãturi de noi, într-o misiune sau într-o bãtãlie, (…), într-un atac de stradã sau în spargerea unui magazin sau într-o sechestrare de turişti, într-un cutremur, o explozie, un atentat, un incendiu, oriunde ar fi: prietenul, fratele, tatãl chiar şi fiul, cât ar fi de mic. Pânã şi iubita, pãnã şi iubita, numai tu sã scapi”.
Iar a doua e o întrebare:”De ce nu se poate sã treci prin lume lovind şi omorând, dupã cum ai spus tu?” Rãmâne de vãzut ce rãspuns îi va da Deza….
Multe şi complicate sunt întrebãrile puse în roman. Ce simte un om bun care fusese martor fãrã sã vrea la tortura psihicã a altuia ( De la Garza) şi îl vede pe acesta, ulterior, tremurând la vederea lui? Poate simţi plãcere? Dupã ce a simţit groazã vãzându-şi şeful agitând o spadã deasupra capului victimei?
Ce simte un bãrbat cãruia iubitul fostei lui soţii îi spune cã aceasta vrea sã fie lovitã în iubire, lucru care lui i se pare imposibil dar pe care fidelitatea femeii faţã de abuzator îl face discutabil?
Cum acţioneazã un bãrbat care încearcã “sã îl scoatã din peisaj” (out of the picture, în original) pe iubitul fostei soţii, neştiind dacã trebuie sã ucidã sau doar sã înfricoşeze, şi care e mãcinat de întrebarea: “Do I dare to disturb the universe?” si de sloganul şefului sãu:” Don’t ever linger or delay”?
Gândindu-se la eroii lui Shakespeare, Deza observã propria-i transformare, asemãnându-se cu Iago, care spusese:” I am not what I am”. Şi ce detaliu decide luarea vieţii unui om sau nu? Scena în care Deza îl pedepeşte pe Custardoy e antologicã.
În fine, ce simte un expert în interpretarea expresiei faciale şi corporale care aflã cã a fost complice, fãrã sã ştie, la uciderea unui alt om, dupã ce îl evaluase ?
Volumul trei al romanului ne oferã însã şi alte cazuri care vin în marginea întrebãrilor atât de problematice despre condiţia umanã. Mentorul lui Deza, Sir Peter Wheeler, fost profesor la Oxford dar şi fost colaborator al grupului din MI 6, ajuns la 90 de ani, îi mãrturiseşte eroului lucruri care au fost ascunse zeci de ani. Noi subiecte de meditaţie despre adevãr şi minciunã, despre contextul rãzboiului (al Doilea) care poate schimba cu totul percepţia asupra unui eveniment, ca şi comportamentul oamenilor, nuanţe nesfârşite despre cum se sãvârşeşte Rãul, ambiguitatea şi ambivalenţa care se gãsesc în situaţii pe care le dorim în alb şi negru – analiza profundã a lumii contemporane, a provocãrilor ei şi a tragediilor ei, cu care Javier Marías ne-a obişnuit în primele douã volume ale trilogiei capãtã aici şi mai multã mãiestrie artisticã.
O mare satisfacţie la citirea acestui ultim volum al trilogiei şi un mare regret cã romanul Chipul tãu, mâine s-a terminat- asta simte sigur cititorul.
Javier Marías e unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply