Perioada cuprinsă între anii 600 şi 1300 reprezintă pentru gîndirea creştină a Apusului o epocă de reevaluări şi precizări ale unor doctrine rămase neclarificate în epocile anterioare şi de răspunsuri doctrinare la probleme noi. Teme fundamentale ale creştinismului – raportul dintre natură şi har, dintre har şi liberul arbitru, paradoxul dreptăţii şi milei lui Dumnezeu, prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie, cinstirea Fecioarei Maria – revin în actualitate, fiind analizate atît pe baza revelaţiei biblice şi a tezaurului patristic, cît şi beneficiind de dezvoltarea gîndirii filosofice.
De acelaşi autor
Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei. Spiritul creştinătăţii răsăritene (600-1700)
Leave a Reply