În 1795, Jane Austen a scris un roman epistolar intitulat Elinor and Marianne, care atesta, fără echivoc, admiraţia sa pentru opera lui Richardson. În 1797, ea va reveni asupra acestei prime versiuni, renunţând la tehnica epistolară. După alte revizuiri, în 1809, acest roman va fi publicat în 1811 sub titlul Sense and Sensibility (Raţiune şi simţire). Mai mult chiar decât trecerea, în plan formal, de la structura epistolară la proza analitică, în intervalul menţionat se produce o mutaţie esenţială în viziunea lui Jane Austen asupra existenţei şi, mai cu seamă, asupra universului ei romanesc. Antinomia unor facultăţi şi a unor pulsiuni, pe care, în cadrele unui neoclasicism minor, Jane Austen reuşeşte să nu o adâncească, ci să o atenueze, […] era reprezentată, în prima versiune a romanului, in ipostaza neoumanistă a „sufletului frumos” care îşi domină sciziunea şi aspiră la integrarea armonioasă a pulsiunilor divergente.
De acelaşi autor
Mândrie şi prejudecată. (Colecţia Adevărul)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply