Crizele sunt generatoare de haos, de dezordine, ele duc la degradarea raporturilor sociale şi a celor interpersonale. Societatea este tentată să atribuie aceste cauze unei permisivităţi sau unui laxism prezent anterior în societate şi să reacţioneze printr-o întărire a controlului şi a sancţiunilor, riscând să accentueze clivajele existente atât în sânul populaţiei, cât şi în relaţiile cu exteriorul. Oamenii sunt reduşi din ce în ce mai mult la condiţia de consumatori, luptându-se cu paradoxurile societăţii (hiperconectaţi şi izolaţi totodată), cu dispariţia cadrului organizat şi a reperelor, dezorientaţi de supralicitarea imaginii, a vizualului. Unii dintre ei se refugiază în artificiul narcisismului, adoptă conduite agresive, adictive, sau cad în depresie şi n-o mai pot depăşi.
Încercând să abordeze a priori criza dintr-o dublă perspectivă, cea a modului subiectiv în care este percepută de indivizi şi cea a marilor răsturnări produse în contextul social, autorii acestui volum s-au adresat unor specialişti recunoscuţi din domeniul psihologiei sociale şi din cel al sociologiei clinice, cerându-le să clarifice la nivel teoretic, dar şi făcând trimitere la activitatea lor practică în domeniul psihosociologiei, noţiunea de criză, aşa cum se conturează ea în urma cercetărilor întreprinse.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply