Legătura lui Jack London cu marea a început încă de pe vremea când era copil şi, împreună cu tatăl adoptiv, ieşea la pescuit în largul coastei Californiei. Navigând în mici bărci de pescuit, imaginaţia îl purta spre luxuriante insule tropicale sau spre alte ţinuturi exotice.
La doar cincisprezece ani, Jack London a cumpărat o mică goeletă, cu care a început să pescuiască ilegal stridii. În scurt timp, a înţeles că „meseria” de braconier de stridii era nu numai extrem de bănoasă, dar şi extrem de periculoasă. La piraţii de stridii, băutura, bătăile şi împuşcătorile erau lucruri obişnuite. Îşi furau sau incendiau bărcile, se omorau unii pe alţii. Mulţi din cei care scăpau teferi din încăierări sfârşeau în beciurile poliţiei. Jack era un braconier curajos şi în curând şi-a făcut propria flotilă de pesuit, pe care a condus-o în lupte victorioase cu rivalii. Şi-a câştigat, pe bună dreptate, titlul de „Prinţ al piraţilor de stridii”. A început să bea şi să caute scandaluri. A fost la un pas de moarte când, după o beţie cruntă, a căzut în apă, a fost prins într-un vârtej şi era cât pe ce să se înece.
La scurt timp după ce a scăpat din vârtejul care era să-i pună capăt vieţii, vasul lui a fost oprit de un ofiţer de poliţie care i-a propus să se înroleze în Patrula de pescuit, ca plată urmând să încaseze jumătate din valoarea amenzilor pe care le va fi dat braconierilor. Jack London a acceptat şi a trecut în extrema cealaltă. Şi a consemnat întâmplările trăite atunci în cartea Patrula de pescuit.
De acelaşi autor
Dragoste de viaţă. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply