Jack London a încercat, în tot ceea ce a făcut, să fie deasupra celorlalţi. Mai bun, mai puternic, mai inteligent. A muncit pentru a-şi ajuta familia, s-a luptat cu foametea şi cu frigul în Alaska, a scris pentru a dovedi că-şi poate câştiga pâinea nu doar cu forţa braţelor, ci şi cu puterea minţii. A citit pe rupte, pentru a compensa lipsa unei educaţii formale. Şi a reuşit sa fie deasupra tuturor, întocmai supraomului lui Nietzsche, filozof pe care London l-a admirat şi contestat în acelaşi timp. Teza supraomului se afla în conflict cu convingerile politice ale lui London, care credea în socialism şi susţinea egalitatea între oameni. Acest conflict apare şi în romanele sale, cel mai elocvent exemplu fiind Lupul de mare. Puntea corăbiei Năluca devine ringul confruntării de idei dintre supraomul Lup Larsen şi Van Weyden, de dezbat ideile lui Nietzsche şi Spencer, se discută teoria evoluţionistă a lui Darwin, toate pe înţelesul marii mase de cititori. Romanul a devenit peste noapte un subiect la modă despre fiecare avea o părere, iar vânzarile înregistrau record după record. Iar acum, la un secol de la apariţie, nu este câtuşi de puţin demodat.
De acelaşi autor
Colţ alb. Chemarea străbunilor. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply