În urma crizei financiare din 1893, mii de întreprinderi americane şi-au închis porţile, mai multe bănci au dat faliment, zeci de mii de oameni au rămas pe drumuri. Era foarte dificil să-ţi găseşti orice fel de slujbă, cu atât mai puţin una plătită decent. Fără posibilitatea de a câştiga un ban în Oakland, Jack London a pornit să străbată ţara de la un capăt la altul, trăind de pe o zi pe alta, cerşind o bucată de pâine gospodinelor care se îndurau să-i deschidă uşa casei. Ajuns în preajma cascadei Niagara, a fost „agăţat” de poliţişti şi condamnat la o lună de închisoare pentru vagabondaj. Aflat după gratii, tânărul de 17 ani a reuşit să obţină un tratament preferenţial. Fiind numit supraveghetor, împărţea raţiile de mâncare tovarăşilor de detenţie. Cu pâinea şi cuţitul în mâna, London a putut sa schimbe mâncarea care-i prisosea pe cărţi sau pe alte obiecte care capătă o vloare deosebită în spatele gratiilor. S-a împrietenit deopotrivă cu gardienii şi cu deţinuţii, le-a ascultat poveştile şi a pătruns în sufletul fiecăruia. A fost puternic impresionat de viaţa din închisoare, pe care a descris-o extrem de realist în povestirile Agăţat şi Penitenciarul.
De acelaşi autor
Temniţa profesorului. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply