„Nu! Zise Rambaldo şi lovi cu latul spadei ochelarii, făcându-i cioburi.”
Amuzantă, incisivă şi plină de fantezie, această naraţiune te poartă cu gândul spre marile cărţi ale literaturii universale, de la scrierile lui Cervantes sau Dumas tatăl, până la dialogurile mereu de efect ale lui Ismail Kadare (mai ales din „Mesagerii ploii”). Un roman cu care te împrieteneşti repede; diplomaţia militară devine sursa unei fantezii care provoacă umor şi înţelegere, nu asediu sau moarte. Cartea dezvăluie satira din spatele armurii strălucitoare, care îl nedumereşte şi bine-dispune deopotrivă pe însuşi Carol cel Mare.
„Cavalerul inexistent” este o metaforă a jovialăţii care se ia în serios, aproape mereu stângace. Descoperă o ideologie umanistă, în care omul devine cu prioritate cel care produce amuzament, în lămurirea unor situaţii delicate sau de-a dreptul copilăreşti.
Am citit acest roman cu regretul de a fi avut mult prea puţine pagini.
De acelaşi autor
Castelul destinelor încrucişate
Leave a Reply