Kubilai Han, stăpânitorul celui mai vast imperiu din istorie, nu e scutit de dispoziţii cât se poate de lumeşti. Hanul e agitat, mofluz şi îşi pierde uşor răbdarea, în orice companie. Singurul care îl poate face să asculte şi să viseze este faimosul explorator Marco Polo, care îi povesteşte despre oraşele văzute în călătoriile sale.
Diomira, oraşul cu şaizeci de cupole de argint şi un teatru de cristal. Isidora, oraşul în care ajungi la bătrâneţe, când dorinţele sunt deja amintiri. Zair, oraşul trecutului. Anastasia, oraşul zmeielor şi al femeilor, care te face sclav. Armilla, oraşul fără case. Octavia, oraşul-păianjen. Toate sunt oraşe ale minţii, locuri ale conştiinţei, ipostaze ale Veneţiei lui Marco Polo, dar şi ale oraşelor în care trăim azi.
,Italo Calvino scrie despre cum compasiunea, toleranţa şi înţelegerea îşi au rădăcinile în conexiunea imaginativă cu alţi oameni, cu alte vieţi. Oraşele invizibile este capodopera sa.” Jeanette Winterson
,,O ultimă declaraţie de dragoste făcută oraşului.” Italo Calvino
,,Poate cea mai frumoasă scriere a lui Italo Calvino.” Gore Vidal
De acelaşi autor:
Castelul destinelor încrucişate
Dacă într-o noapte de iarnă un călător
Leave a Reply