„Castelul destinelor încrucişate” este un experiment literar care la data apariţiei (1969) reprezenta o noutate şi o îndrăzneală epică deosebită. Cele două texte cuprinse în carte („Castelul destinelor încrucişate”, care dă şi titlul volumului, şi „Taverna destinelor”) sunt rezultatul unui joc narativ inspirat de figurile prezente în jocul de tarot, dar mai cu seamă de înlănţuirea situaţiilor create de jocul însuşi. Lumea simbolică a tarotului din secolul al XV-lea şi a unui joc de tarot popular care se mai practică şi astazi în Italia (aşa-numitul „joc marsiliez”) constituie trama unei ţesături epice de o mare virtuozitate şi originalitate. Inteligenţa artistică a marelui scriitor italian înscrie cartea în familia unor opere precum „Sotron” de Julio Cortazar, fiind în sine un fascinant joc combinatoriu de motive şi subiecte literare. O carte inimitabila, o carte a esenţelor şi arhetipurilor aflate într-un carusel al combinaţiilor în care întâmplarea se confundă cu destinul. De fapt, un joc de oglinzi în care realitatea se compune şi se descompune conform unor reguli pe care nu le cunoaştem, dar pe care le urmăm.
De acelaşi autor
Leave a Reply