Sufletul românesc, în ceea ce are mai adânc şi mai reprezentativ, s-a format în condiţii pe care schema materialistă rămâne departe de putinţa de a le caracteriza şi de a ni le explica în adevărata lor complexitate.
Aceia care vor să ne cunoască cu adevărat, aşa cum suntem şi cum am putut să ne închegăm viaţa noastră istorică şi spirituală de până acum, trebuie să-şi dea seama, în primul rând, de realităţile noastre etnice, sufleteşti şi culturale. Condiţiile istorice şi legile generale ale evoluţiei noastre ca popor nu ne-au îngăduit până acum realizarea unei mari civilizaţii materiale, dar, în schimb, ne-au prilejuit o adâncire deosebit de fină şi de nuanţată a realităţilor noastre sufleteşti. Toate acestea, pentru a fi cunoscute şi apreciate în adevărata lor semnificaţie, ne cer, mai mult decât un ochi al preciziei inginereşti sau al exactităţilor statistice, un simţ intuitiv special, o iniţiere caracteristică, în stare să străbată în substraturile vieţii noastre sufleteşti, să înţeleagă dramele de conştiinţă care au brăz-dat-o şi să descifreze sensurile filosofice în care soarta poporului nostru şi-a găsit temeiuri şi echilibru. Cultura română, în adevăratul ei înţeles, nu înseamnă traducerea în limba autohtonă numai a unor fapte şi valori din afară, ci, în primul rând, o cunoaştere şi o interpretare conştiincioasă a formelor ei dinăuntru.
Leave a Reply