„Ca să fiu sincer, mă dau în vânt şi după cărţile ceva mai filosofice, care conţin elemente moralizatoare. De exemplu, dintr-o carte despre destin, am aflat că acesta (destinul!) îţi joacă feste şi că nu trebuie să te încrezi în el. Pe de altă parte, se spune că destinul e forma supremă a libertăţii răpite! Tu vrei să devii morcov sau foaie de varză, iar destinul te împinge să fii cu totul altceva, împotriva voinţei tale, de exemplu să fii Beethoven sau Einstein. Te zbaţi, dai din picioare ca un copil răzgâiat, ţipi că nu vrei, dar destinul te împinge să fii Napoleon, Platon sau Gheorghe din Vale. Ai vrea să mori prost, dar să fii condamnat să ajungi genial este la fel de dureros cu a dori să ajungi genial, dar să fii condamnat să rămâi pentru o vecie prostul-proştilor.”
Într-o formulă narativă insolită care combină povestea cu parodia şi cu reflecţia asupra lucrurilor grave ale zilelor noastre, Haralamba este un roman sub formă de jurnal. Vocea autorului se împleteşte cu voci ale unor personaje imaginare, născocite de o fantezie ce abandonează de bunăvoie tabuul pudorii: mărturisiri incomode, consideraţii cinice, dure,critice, scenarii care, în mod evident, provin din cadre de viaţă mult prea diferite pentru a aparţine unui singur om.
Savoarea acestui roman este dată de îndrăzneala jocului imaginativ şi de umorul copleşitor al abordării.
Leave a Reply