Ion Băieșu e unul dintre „frumoșii nebuni ai marilor orașe” – erou în cartea mea cu același titlu pe care n-o mai termin, pentru că nu ninge. Lui Băieșu îi place să râdă. Suntem vecini de județ: el din Buzău, eu din Brăila. […] În tinerețe am făcut amândoi foame (oribilă expresie, nu-i așa?), mai târziu am traversat Italia, Franța și R. F. Germania, bând vin de Rin. Bând și râzând. Pentru că Băieșu râde mereu. Eu sunt convins că el va râde și în clipa morții. Fără glumă, aproape toți umoriștii români de astăzi umblă cu mâinile prin buzunarele lui. Și el nu vrea să-i prindă: „Ai să vezi”, zice, „într-o zi, unul dintre ei o să se curețe pe glumele proaste!”. Băieșu râde în hohote, mai ales când întâlnește prostia, boală care, uneori, sare gardul și-n grădina cui nu-ți vine să crezi. Fănuș Neagu
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply