Întrebările pe care Ioana Revnic le adresează interlocutorilor săi – printre care eu însumi mă număr – spun multe despre felul de abordare al autoarei.
Îşi construieşte cu grijă scenariile apropierii. Se documentează îndelung, alege momentul potrivit – trebuind, uneori, să desfăşoare un impresionant asediu, cvasicotidian, ca un agent de teren care se înarmează cu răbdare şi cu ştiinţa prealabilă a psihologiei „ţintelor“ sale. Îmblânzeşte asprimea sau reticenţa de primă instanţă a conlocutorilor; atacă temele centrale ale creaţiei lor, le stârneşte pofta de vorbă prin ingenioase schimbări de registru. Îi face să-şi dezvăluie fragmente din interioritatea vulnerabilă, dosită în spatele „efigiei“ cu care s-au impus în conştiinţa publicului: Alex Ştefănescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu, Mircea Horia Simionescu, Augustin Buzura, George Bălăiţă, Nicolae Breban, Petru Popescu, Ilie Constantin, Emil Brumaru, Adrian Popescu, Ana Blandiana, Emil Hurezeanu, Mihai Cimpoi, Mirela Stănciulescu.
Vitalie Ciobanu
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply