Autoimun urmează o poveste de adâncime în care „personajul principal” se îmbolnăveşte, la treizeci şi cinci de ani, de o boală cronică. Sub acest pretext, el încearcă prin fiecare poem să-şi identifice fragmentar şi să-şi precizeze cât mai concret naraţiunea care, de fapt, îi subîntinde viaţa. Este atent la vocile din preajmă, dar, mai ales, se ascultă pe sine. Încearcă să vadă mai puţin detaliul medical, cât mai curând felul fractalic în care particularul reverberează în universal.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply