Când Pierre Nora spunea că, în această eră a comunicaţiilor, istoria se face în sălile de redacţie, de la ziare, radio, televiziune, n-avea cum să cunoască unul din exemplele cele mai grăitoare întru confirmarea acestei concepţii, pe Noel Bernard.
Deoarece Noel Bernard n-a fost doar un gazetar în accepţia clasică a cuvântului — oricât de remarcabil — ci a şi participat la refacerea unei istorii stâlcite. Cu el în frunte, Europa Liberă n-a fost numai un post de radio având meritul de a informa o ţară supusă dezinformării sistematice, ci şi o replică activă la orwellianul Minister al Adevărului ce pusese România, ca tot estul Europei, sub semnul minciunii ofensive.
(…) Înainte de a deveni în România acelor ani un mit, o legendă vie, Noel Bernard a înţeles instinctiv că opinia publică din ţară nu trebuie doar informată dar şi formată şi că orice libertate se cere precedată de o pedagogie a ei.
(…)
Moartea lui mi s-a părut în decembrie ’89 poate şi mai nedreaptă ca atunci când se săvârşise. Dacă împotriva ei nimeni nu mai poate lupta, un lucru stă în posibilitatea noastră a tuturor: să curmăm uitarea ce şterge din cumplita istorie a totalitarismului de la noi numele unuia dintre cei care au luptat cu o reală eficacitate tocmai împotriva acestui sens pocit al istoriei. Noel Bernard trebuie redat memoriei româneşti. În ea, şi-a cucerit locul. Şi l-a sfinţit.
Monica Lovinescu
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply