„Între cea care strigă și cea liniștită de la fereastră, Ioana devine poezie, într-un exhibiționism ritmat al feminității. Conștientă, rațională până la sânge uneori (sau până la cicatrice), poezia Ioanei are dimensiunea lucidă a ludicului ascuns în detalii. Se vor regăsi multe femei în această carte, tinere femei, pentru că – și acesta este un aspect pe care l-am remarcat – în poeziile pe care le veți citi, tinerețea poetei e purtătoare de grijă, spaimă, dramă și iubire.
Înțelepciunea vine și scriind poezii… ”
(Alina Manole)
„Ioana-Cristina Teodorescu este un spirit sensibil. În verva unei ritmicități de esență muzicală, autoarea dă viață universului interior al propriei forțe afective. De la nuanțe parcă în surdină, exprimate adesea prin extatice metafore, la sonorități parcă declamate, cuvintele par a urma itinerariul unui crescendo în câmpul semantic. Cu alte cuvinte, între contemplație și experiență estetică, ea ne descoperă o specie lirică care, depășind natura sa estetică, devine necesitatea comunicării emoțiilor puternice care o însuflețesc. Poezia sa relevă, mai presus de toate, dragostea de comuniune și expresia unor nerostite trăiri.”
(Adrian Leonard Mociulschi)
Leave a Reply