Ce altceva poate fi lumea din pânzele mele, atât de lăudate de privitori şi de criticii de artă, care mi-au conferit nu puţine premii în ţară şi străinătate, decât o întâlnire cu neprihănirea copilăriei din sufletul nostru, cu surâsul limpede şi senin, fidel unui umor ce loveşte dar nu răneşte, căci mai degrabă el celebrează puterea noastră de a ne veseli, de a ne bucura în faţa personajelor pitoreşti şi a poveştilor sprinţare ale satului meu, ale satului românesc de ieri, din lumea lui Creangă, ale satului de astăzi, poate mai sărac în obiceiuri şi snoave, ale satului cel prezent mereu în sufletul nostru, spre a dăinui şi a-şi apropia meritul eternităţii.
Leave a Reply