Intelectualul enciclopedic vs. intelectualul clasei de mijloc

• views:44

Prin urmare, pentru a înțelege conținutul acestei dezbateri trebuie să recurgem la vorbele scrise, recunoscând că dictonul latin conform căruia ”verba volant, scripta manent” conține un adevăr greu de combătut. Pe site-ul oficial al Idolii forului cartea ceste descrisă după cum urmează:

Printr-o radiografie extrem de clară a tradiţiei intelectualului public în spaţiul românesc şi a comportamentului “elitei”intelectualilor publici, autorii explică de ce s-a ajuns ca în România locul curentelor de idei să fie luat de chemări la reînnoire socială în cheie teologală; de ce intelectualii publici au devenit funcționari politici, anulându-și funcția critică; de ce opera filozofilor de ”elită” este nulă pe plan internațional; de ce etica intelectuală ar trebui să includă toleranța și dialogul, nu exclusivimul; ori de ce pericolul unui derapaj ortodoxist, extremist, de genul anilor 30, nu a trecut încă.

Referindu-se la eseul programatic al volumului, semnat de S. A. Matei, Andrei Cornea îl percepe în felul următor:

D-l Matei opune două categorii în lumea culturală românească: una, istoriceşte perimată, aceea a „intelectualului generalist“ sau „enciclopedic“, care constituie „elita publică“, servit publicului cultural drept idol al forului, şi aceea a intelectualului specializat, care însă nu are aplombul sau oportunitatea să intervină pe piaţa intelectuală, aşa cum s-ar cuveni. Cititorul află că în prima categorie se află Liiceanu, Patapievici şi poate încă câţiva, mai mult aluziv sugeraţi, afiliaţi grupului „păltinişenilor“ şi, mai aproape, identificabili cu „intelectualii lui Băsescu“. Defectul lor este că nu au o specialitate (sunt „generalişti“, „amatori“), se autoproclamă „geniali“ şi sunt educaţi în „spiritul obedienţei oarbe faţă de maeştrii şi ideile lor“. (Revista 22)

Ceea ce reiese clar din aceste două citate este faptul că, dincolo de orice camuflare în spatele unui dsicurs cultural, Idolii forului este o carte care atacă grupul intelectualilor publici, iar Andrei Cornea sare în apărarea acestui grup. Ceea ce frapează în demersul defensiv al domnului Cornea este faptul că recenzia sa nu încearcă să arate că imaginea intelectualului public zugrăvită în Idolii forului este falsă în esența sa, ci se rezumă la a sublinia că domnul Matei nu aduce suficiente exemple, că citează trunchiat din Liiceanu.

Acum, oricât s-ar strădui domnul Cornea să arate cu degetuș viciile metodologice prezente în Idolii forului, nu poate spune că, în esență, domnul Matei nu are dreptate. Existența tipologiei de intelectual public despre care vorbesc autorii eseurilor nici măcar nu mai trebuie argumentată pentru că a devenit o axiomă! ”Păltinișenii” sunt un grup închis, aproape de tip gnostic, în care nu poți intra dacă nu ai anumite calități precum ”servirea la curțile altora”. Se folosesc de monopolul editurii Humanitas care le publică lucrările, dând impresia că această editură a fost creată din principiu pentru a satisface nevoile de divulgare a grupului. Apoi, Mihail Neamtu coordoneaza volume despre Andrei Pleșu, care apar la ed. Humanitas, în timp ce A. Pleșu îi scrie prefețele cărților lui Mihail Neamțu. Patapievici îl scoate în evidență pe Dragos Paul Aligica, iar acesta scrie adevarate elogii la adresa PDL-ului, camuflate într-o formă ce mimează obiectivitatea. Tot la Humanitas apar volume în care cei din grup discută între ei. A se vedea cărțile din seria Boltzmann. Atunci când cineva îl critică pe Patapievici, de exemplu, sar toți ca arși și pun mâna pe stilou pentru a scrie, la rândul lor, veritabile înjurături camuflate în limbaj academic la adresa celui care a îndrăznit să critice zeul.

Intelectualii publici se înscriu în dezbaterea politică deși unii dintre ei sunt fizicieni. În timp ce de la un fizician te aștepți la o analiză critică a situației, aceasta lipsește cu desăvârșire la Patapievici, de exemplu, iar această atitudine este evidentă și nu face altceva decât să dea dreptate domnului Matei atunci când afirmă că acești intelectuali slujesc la curțile altora descalificându-se ca intelectuali datorită lipsei de luciditate și obiectivitate, aspecte care trebuie să caracterizeze un intelectual veritabil.

Un intelectual veritabil nu trebuie să-și piardă niciodată libertatea interioară, pentru că pierzându-o se descalifică pentru că nu este altceva decât un sclav care-și oferă serviciile specifice în favoarea unui anumit om sau grup de oameni, și nu pentru a scoate la iveală adevăruș. Or, Patapievici s-a dovedit un intelectual de curte, iar acest lucru nu mai are niciun fel de demonstrație, ajunge să citim editorialele sale din Evenimentul zilei. Mai mult, funcția pe care o ocupă Patapievici ar trebui să-l facă mai circumspect atunci când se pune să-l elogieze în presă pe Traian Băsescu, iar acest lucru îl recunoștea chiar Andrei Cornea.

Bun, acum să trecem la tabăra cealaltă. Demersul domnului S.A. Matei și a celorlalți intelectuali este lăudabil pentru că încearcă să pună sub semnul întrebării autoritatea ”păltinișenilor” care nu acceptă critici. Totuși, binomul pe care îl propune domnul Matei și colaboratorii săi tinde să arunce ideea de ”enciclopedism” în sfera limbajului peiorativ. Cum bine remarca și domnul Cornea, nu suntem puși în fața unei alegeri de tip aut-aut atunci când vorbim despre ”intelectual enciclopedici” și ”intelectuali specializați”. Dimpotrivă, atitudinea câștigătoare pentru cultura românească ar fi o atitudine et-et ceea ce înseamnă că, atât ecniclopedicii cât și specializații, trebuie să recunoască importanța celeilalte tabere. Domnul Cornea a folosit un exemplu foarte bun în acest sens, referindu-se la medicii generaliști și la medicii specialiștii. Dar, pentru aceasta, grupul de la Păltiniș ar trebui să renunțe la atitudinea autosuficientă și omniscientă, iar ”specializații” ar trebui să recunoască necesitatea unei cunoașteri enciclopedice, căci postmodernismul în care trăim se caracterizează printr-o fărâmițare excesivă în toate domeniile, iar rolul intelectualului enciclopedic ar fi acela de a încerca să reconfigureze unitatea profundă a individului.

P.S. Știind că Bogdan Duca este extrem de interesat de această dezbatere, îl provoc să participe la ea, mai ales că are păreri destul de avizate și critice în ceea ce privește grupul de la Păltiniș. În aceeași măsură, în Idolii forului este criticat neoconservatorismul, mai exact formualrea sa mioritică, iar domnul Duca este un neoconsevratorist convins. Prin urmare, sunt convins că punctul său de vedere ar fi extrem de interesant.

Dan Pătraşcu

Comentariu apărut pe www.danpatrascu.eu