Am scris această carte în parte pentru a-mi împărtăşi constatările cu privire la o seamă de lucruri interesante pe care le-am analizat. Am însă două raţiuni mult mai importante care stau la baza acestei cărţi.
Din perspectiva celei dintâi raţiuni, această carte este ca o lupă oferită oamenilor pentru a-şi analiza propria existenţă. A face predicţii poate fi un instrument foarte puternic; predictibilitatea însă este un foarte puternic atribut – de aici subtitlul cărţii. A stăpâni şi a folosi arta predicţiei, ca şi a fi o persoană previzibilă nu sunt ţeluri deloc uşoare. În capitolele ce urmează voi prezenta câteva dintre ideile pe care le am cu privire la felul în care ele pot deveni însă posibile.
A doua raţiune este, pentru a fi foarte sincer, aceea de a trage un semnal de alarmă. Constat că există o serie de curente în societatea noastră şi mai ales în mediul afacerilor care mă îngrijorează profund. Pe măsură ce ele iau amploare, îngrijorarea mea creşte. Modul în care acţionează în prezent multe dintre organizaţiile create tocmai cu scopul de a ne ajuta să ne realizam dorinţele legate de viitor duce, dimpotrivă, la subminarea acestui scop de o importanţă critică. Ele subminează sensurile şi valorile ce se constituie ca temelie indispensabilă a predictibilităţii. Când directorii găsesc scuze pentru concedierea nefondată a unor angajaţi capabili şi loiali ai companiei, în numele unei reorganizări pe termen scurt a acesteia, mă fac mic, nu numai din cauza caracterului inuman al gestului, dar şi din cauza mărginirii şi obtuzităţii lui. Iar când oamenii spun că interesul personal (a se citi „lăcomia personală“) este cea mai bună regulă în luarea deciziilor, mă fac mic din nou – şi nu atât din cauza imoralităţii unei astfel de concepţii, cât mai ales din cauza a ceea ce ea denotă cu privire la capacitatea noastră de a acţiona în comun pentru atingerea unor scopuri vitale.
Vreau să fiu bine înţeles – am fost toată viaţa un capitalist convins şi entuziast. În această calitate, am câştigat bani serioşi atât pentru mine personal, cât pentru alţii şi în interesul altora. Nu am nici un fel de îngăduinţă pentru acele companii sau, de ce nu, cu acele guverne care, în mod conştient sau inconştient, adoptă politici ce le subminează propria legitimitate. Mă gândesc cu spaimă la convulsiile sociale, politice şi economice care vor apărea cu siguranţă atunci când mase mari de oameni vor ajunge la concluzia că tocmai acele corporaţii sau diferitele tipuri de instituţii pe care le-am creat pentru a ne îmbunătăţi viaţa ne-o fac de fapt mai rea.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply