Romanul Asediul Vienei este expresia unei noi scriituri, cea a unui realism de Mitteleuropa sau, mai bine zis, de Zwischeneuropa. Aici nu mai există decât urme ale unei civilizaţii «multiculturale» , locul fiindu-i preluat, mai în glumă, mai în serios, de inscripţii: Gol iudaic, Gol germanic. Procesul este cât se poate de tragic. Autorul surprinde cu o acribie de om de ştiinţă şi cu un umor negru a la Svejk atmosfera de amurg a acestei lumi în momentul dezagregării caracterului ei de Zwischeneuropa. Ne aflăm la răscruce! – sugerează autorul. Iată un nou tip de realism al «întâmplărilor mărunte şi al sensurilor pe măsură» care a câştigat de mult teren în lumea întreagă, după oboseala evidentă a postmodernismelor.
Horia Rusu este atât de valoros ca scriitor pe cât este de modest ca fire, iar romanul său Asediul Vienei e o izbândă a literaturii actuale. Nu doar al literaturii române, măcar că H.U. este „aedelean”! Atâta umor şi o aşa scriitură? Păcat de excesul de fragmentarism…
Voi reveni pe tradiţionala şi eterna hârtie, unde mă simt mai bine decât aici şi nu fac grşelli de acord. A bon entendeur!