Premiul Nobel pentru Literatură, 1946
“pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală şi putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice şi înalte calităţi ale stilului“
Dacă romanele anterioare stăteau sub semnul scindării, fiind construite pe diverse opoziţii personificate de personajele aflate în relaţii antagonice, în Jocul… personajul central pare să-şi fi regăsit unitatea, prin renunţarea la interesele egoiste şi prin acceptarea sacrificiului în folosul comunităţii, al ordinului. Romanul devine o metaforă pentru activitatea creatore, singura capabilă să unifice conflictul dintre instinct şi spirit.
De acelaşi autor
Gertrud. Rosshalde. Ultima vară a lui Klingsor
Leave a Reply