Hermann Hesse – Francisc de Assisi

De Alexandru Cristian

“pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală şi putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice şi înalte calităţi ale stilului“

De cele mai multe ori Dumnezeu lucrează tainic asupra sufletului omului. Omul nu poate cunoaşte viitorul  sau rostul vieţii sale. Parabola unei vieţi curate şi creştine este o uşurare a sufletului asuprit de grijile lumii în care trăim.

Herman Hesse a scris o parabolă despre un om curat, blând şi profund înclinat spre o viaţă de apostol. Giovanni Bernardone s-a născut în anul 1182 din doi părinţi cu un statut social relativ important. Tatăl său Pietro era negustor iar mama sa Domina nobilă. Tatăl său l-a denumit la puţin timp după naştere Francisc, un nume cu rezonanţă franceză, penru că acesta călătorea mult în regatul Franţei.

A avut o tinereţe lipsită de griji, s-a dedat distracţiei şi căutării veseliei şi bucuriei în viaţa aceasta. Tânărul Giovanni se credea un viitor mare cavaler sau trubadur. Idealurile vieţii frumoase i-au fost apropiate din fragedă pruncie.

O singură mare dorinţă  a avut, să cunoască viaţa şi omul cu toate laturile sale.  Tânărul Francisc a fost denumit de prietenii săi Princeps Juventutis– Prinţul tinereţii. Atât de mare era dragostea sa pentru viaţă şi frumoasele plăceri ale acesteia

După o experienţă dramatică, este luat prizonier în Perugia după un conflict local, ajunge acasă dornic să simtă din nou plăcerea vieţii. O boală cumplită îl pune câteva luni la pat. Sufletul său se transformă din exuberant în medidativ, o privire  asupra rolului omului pe acest pământ.

Momentele în care se decide destinul interior al unui om sunt mereu învăluite într-un întuneric care veghează asupra unui secret sfânt, spune Hermann Hesse. Francisc renunţă la bogăţii, renunţă la viaţa dinainte şi se dedică apostolatului credinţei. După un pelerinaj la Roma, la bazilica Sfântului Petru, Francisc îşi schimbă hainele cu un cerşetor şi îşi dedică viaţă sfintei sărăcii.

De aici încolo începe activitatea misionară a celui ce va deveni cunoscut ca Il Poverello-Sărăcuţul sau Sfântul Francisc de Assisi. O voce blândă ca un cântec îmbietor ni-l descrie Herman Hesse pe sfântul săracilor şi prietenul păsărilor. Familia sa se îndepărtează de el, crezându-l nebun dar acesta este nebun după autentica viaţă creştină, după modelului Domnului Nostru Iisus Hristos.

Sfântul Francisc va aduna în jurul lui oameni de o înaltă credinţă sufletească şi va fonda un ordin al oamenilor care se supun sărăciei, curăţeniei şi iubirii. Sancta Simplicitas sunt cuvinte ce i se potrivesc Sfântului Francisc.

În 1226 la începutul toamnei un cor de ciocârlii îl conduc pe omul sfânt şi dedicat slujirii creaţiilor lui Dumnezeu spre marea întâlnire cu Hristos. Sfântul Francisc de Assisi a rămas în conştiinţa lumii ca un model de bunătate, simplitate şi negare totală a lucrurilor materiale. A trăit ca un om dar a avut suflet şi purtări îngereşti.

Herman Hesse a scris un roman, Francisc de Assisi, despre conştiinţa faptului că omul este creat de Dumnezeu şi că poate deveni asemeni Lui cu adâncă credinţă şi exerciţiu sufletesc.

Sfântul Francisc de Assisi este o lumină pentru oamenii care rătăcesc în întunericul vieţii.