Cu Ochiul cosmologic, Henry Miller trece nonşalant de la elogiul filmelor unor regizori ca Buñuel sau Machatý la fascinaţia pentru miracol a suprarealiştilor, de la consideraţii critice legate de operele lui D.H. Lawrence, Joyce, Proust sau Shakespeare la semnificaţia tablourilor lui Hans Reichel; scriitorul se simte în elementul lui în orice fel de discurs, povestindu-şi experienţele sau expunându-şi ideile şi opiniile fără false pudori sau inhibiţii.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply