Premiul Nobel pentru Literatură, 1927
“ca o recunoaștere a ideilor lui bogate și incitante și strălucitei măiestrii cu care au fost înfățișate “
Apărută în 1900, cartea are în centrul ei o definiţie celebră, adesea invocată, a comicului: acesta ar fi du mecanique plaque sur du vivant. O teză caracteristic bergsoniană, inspirată de deosebirea pe care filosoful o face între natura mecanică a materiei şi spaţiului şi natura spirituală a timpului autentic – cel trăit, şi nu cel spatializat, măsurabil al fizicii.
Leave a Reply