Premiul Nobel pentru Literatură, 1972
“pentru scrierile sale, care datorită sintezei dintre cuprinzătoarea perspectivă panoramică asupra epocii sale şi fineţea artei sale scriitoriceşti au contribuit la o renaştere a literaturii germane”
Din întreaga creaţie a lui Boll, Fotografie de grup cu doamna (1971) este, poate, cea mai copleşitoare frescă a Germaniei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi din anii reconstrucţiei ulterioare, o lectură fundamentală pentru cei ce vor să înţeleagă o lume, cu obsesiile, orgoliile şi fricile ei. În acelaşi timp, este o emoţionantă poveste de viaţă, având-o în centru pe Leni Gruyten, o femeie puternică, prinsă în vârtejul nebuniei războiului. Prozatorul german adoptă o tehnică narativă inedită: îşi scrie romanul sub forma unei investigaţii obiective asupra protagonistei, interogând personaje din jurul ei şi relatând, astfel, pas cu pas, evenimentele ce îi marchează destinul. Imaginea de ansamblu obţinută in cele din urmă, asupra traiului cetăţenilor obişnuiţi pe teritoriul Germaniei în timpul războiului şi după sfârşitul acestuia, este colosală.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
„Fotografie de grup cu doamnă” de Heinrich Bőll
Istoria trebuie ştiută. Nu neapărat pentru cultura generală pe care oricine ar trebui s-o aibă, ci ca mijloc de a întâmpina repetarea coşmarelor istoriei. Cel nazist este ceva de neacceptat acum. Atunci…a fost altceva…A venit pe baza ignoranţei mulţimii. A venit, a făcut răul cel mare şi a dispărut!. Dar urme a lăsat pe chipul omenirii. Urme care se văd şi azi…Scriitorul german Heinrich Bőll ne aminteşte cum a fost nazismul folosind o tehnică aparte. Totul e povestit de oameni care au cunoscut-o pe Leni Pfeiffer (născută Gruyten).
Leni
„timp de treizeci şi doi de ani s-a supus, desigur, cu întreruperi, acelui ciudat proces pe care-l numim procesul muncii.”
Heinrich Bőll ne face un portret al eroinei sale folosindu-se de relatările diferitelor persoane care au cunoscut-o. Ni se face următoarea precizare:
„Autorul nu are nici pe departe cunoştinţa despre întreaga viaţă trupească, sufletească şi amoroasă a lui Leni, dar s-a făcut totul pentru a primi în legătură cu Leni ceea ce se cheamă o informaţie obiectivă, iar ceea ce se va relata aici poate fi considerat cu o probabilitate care se învecinează cu siguranţa.”
Leni e cam insensibilă sufleteşte…
„E tăcută şi retrasă , e complet lipsită de amărăciune şi de căinţă. Nu regretă nici măcar că n-a jelit la moartea primului soţ.”
Mai aflăm despre personajul principal al romanului că
„judecând după fotografiile din tinereţe, Leni ar trebui considerată drept o fată drăguţă şi plină de prospeţime.”
Un roman cu o construcţie interesantă folosită de Bőll. Naratorul discută cu personajele care au cunoscut-o pe Leni Gruyten. Ajunge, în acest mod, din discuţie în discuţie s-o cunoască pe Leni doar din spusele celorlalte personaje. Poate cel mai remarcabil e faptul că făcându-ne o idee despre cine a fost Leni şi ce viaţă a avut, putem înţelege viaţa poporului german necombatant, dar obligat de istorie să se plece, pentru a supravieţui, în faţa ideilor schizofrenice ale celor care conduceau Germania în perioada războiului mondial. Leni face orice pentru a supravietui acelor ani. Cu modalitatea aceasta de a face orice pentru supravieţuire am fost şi noi nevoiţi să trăim în perioada comunistă. Personajul principal al lui Heinrich Bőll a trebuit să ignore nedreptăţile atât de evidente ale războiului. Noi, până mai ieri, a trebuit să aplaudăm tot ce venea „de sus”. Oare acum s-a schimbat ceva?…