Rămâne doar deşertul…din visele noastre, din speranţele noastre, din iubirile noastre. Totul este deşertăciune sub soarele vieţii. O iubire adevărată nu se uită niciodată, câteodată ea lasă urme şi pe albastra zare a morții.
Hajime, în japoneză început, este un copil singur la părinți. S-a născut în primul an, în a doua jumătate a teribilului secol XX. O copilărie frumoasă marcată de personalitatea unei fete. O fată nu foarte frumoasă dar cu un magnetism aparte, Shimamoto. Ascultau amândoi Nat King Cole și se gândeau la ce este la sud de graniță. După mutarea sa, Hajime a pierdut legătura cu Shimamoto. În alt loc a întâlnit-o pe Izumi, pentru care a simțit o atracție specială.
Odată cu această relație, începută la 16 ani, a început să realizeze că simpla existență a cuiva poate produce uneori suferințe de nedescris. Prima fată cu care a avut relații intime a fost tot un copil singur la părinți, verișoara lui Izumi. Șocul provocat o va face pe Izumi să-l ignore toată viața.
După terminarea liceului Hajime a lucrat la o editură didactică, ducând o viață relativ anostă. Gândurile sale zburau către Shimamoto. A trăit 12 ani între dezamăgire, speranță, singurătate și plictis total. A cunoscut-o la 30 de ani Yukiko cea care îi va schimba viața. Aceasta îi va dărui două fete și o afacere prosperă, două baruri de jazz foate bine cotate în Japonia.
Afacerile merg bine până când o reîntâlnește pe Shimamoto. Emoția revederii îi schimbă cursul vieții, îl readuce la viață și îl poartă la sud de graniță și la vest de soare. Printre mexicanii revoltați pe gringos și printre țăranii ruși izolați în taigaua siberiană, Hajime visează la o viață în care Shimamoto este mama copiilor săi, nu Yukiko. Dar în viață trăim cu alegerile noastre, deși trecutul ne ajunge din urmă.
Shimamoto a reapărut în viața sa ca un meteor. După o apariție scurtă s-a pierdut în oceanul timpului și al întunericului etern. Hajime realizează că pe lângă deșert în viața lui a rămas amintirea ei, o poveste de dragoste scrisă de un povestitor care l-a ferit de moarte. Destinul lui Hajime și a lui Shimamoto era cel de amanți eterni, numai moartea îi putea uni definitiv. Fatalitatea poveștii lor de dragoste este redată magistral de Haruki Murakami.
Poveștile de dragoste sunt scrise pentru a învăța din ele sau a reda experiențe unice. Murakami reusește să ne învețe că adevărata dragoste nu se uită și că iubirea trăită îți rămâne în trup și suflet și după moarte.
La sud de graniță, la vest de soare este povestea unei drame care se consumă sub soarele aspru al deșertului etern, restul este un râu care seacă și lasă în urmă dâre de praf…
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply