Unul dintre cele mai importante şi dense texte ale literaturii patristice din veacul al IV-lea, tradus acum pentru prima oara în limba română.
Sfântul Grigorie al Nissei (335-384), fratele lui Vasile cel Mare, a fost cel mai erudit teolog speculativ al timpului, ca mistic şi chiar „Părinte al misticii”.
Dacă monahismul răsăritean îşi datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre îndumnezeire (gr. theosis), învăţături esenţiale ale misticii şi asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă şi fără oprire mişcare ascendentă pe scara virtuţilor către treptele superioare ale plenitudinii harului şi până la îndumnezeire.
În anul 371, la vârsta de 35 de ani, Grigorie este ales episcop al Nissei, un târguşor din pustia Cappadociei ce depindea de scaunul mitropolitan de Cezareea, unde era arhiepiscop fratele său, Vasile. Nepriceput în politica şi administraţia bisericească – ca orice mistic autentic! – sfântul devine repede victima maşinaţiunilor ereticilor arieni din părţile locului. Aceştia, profitând de naivitatea şi nevinovăţia lui, îi încurcă gestiunea financiară a episcopiei, apoi îi înscenează un proces de deturnare de fonduri şi obţin depunerea lui din scaunul episcopal în anul 376. Dar doi ani mai târziu, în 378, la moartea împăratului arian Valens, dreptatea este restabilită şi Sfântul Grigorie se reîntoarce la Nissa, unde poporul îi face o primire triumfală.
Moartea Sfântului Vasile († 379) au avut darul să-i schimbe viziunea asupra lumii şi să facă din el un luptător fervent pentru ideile reformatoare ale fratelui său, al cărui moştenitor spiritual şi continuator s-a făcut.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply