De Alexandru Cristian
Cărţile au destinul lor, diferit de cel al autorului. Timpul ne supune pe toţi, nu ne putem revolta împotriva sa. Într-o lume în care la modă era să fi republican, familiile nobile îşi duc sfârşitul între glorie apusă şi vise de mărire viitoare.
Cartea Ghepardul(Il Gattopardo) este una dintre cele mai importante cărţi ale secolului XX.Scrisă de un nobil, aceasta prezintă o lume halucinantă, o bătălie între nou şi vechi, între normalitate şi noutate, între imobilitate şi schimbare, între revoluţie şi linişte socială.
Familia de Salina este ultima mare familie a Siciliei.Aceasta luptă împotriva modernizării Siciliei dar şi a alipirii sale la Italia lui Vittorio Emanuelle.
Acţiunea romanului începe în anul 1860 an de însemnătate crucială pentru istoria italiană, anul plebiscitului pentru alegerea unui conducător al Italiei Unificate.Principele Fabrizio Corbera de Salina este şeful unei familii prinse între gloriosul ei trecut şi viitorul incert.În interiorul acestei nobile familii se duc lupte între idei, păreri şi opinii.Conservatorismului unchiului i se opune spiritul revoluţionar a lui Tancredi, nepotul său, revoluţionar în secret, care speră să vină odată epoca de glorie a Siciliei “care de la Nicias nu a mai venit.”Tragedia familiei este că nimeni nu va putea duce numele mai departe, pentru că prinţul are trei fete Carolina, Caterina şi Concetta.
Descompunerea unei lumi este urmată de formarea unei alte lumi, între aceste două fenomene se naşte un epifenomen cel al neadaptatului.Principele Fabrizio era un astfel de neadaptat, un erou trist, un nobil fără castelul său, un dezrădăcinat.Dezgustul pe care îl simte faţă de noua societate în formare este proprie nobilului care este obligat să trăiască printre oameni fără blazon.Plebiscitul care are loc pe 21 octombrie 1860 îl confirmă pe Vittorio Emanuelle ca rege al Italiei şi implicit al Siciliei.Rolul Siciliei este intens discutat şi bine analizat în roman. Va putea o insulă atât de ecletică şi de originală să se integreze în noua Italie? Prinţului Fabrizio i se oferă postul de senator în Senatul Italiei, refuzul său este actul de mare eroism al existenţei sale.A refuza să reprezenţi Sicilia înseamnă că nu te mai identifici cu Sicilia actuală, în mintea şi sufletul său Sicilia era stăpânită de „ lei, gheparzi, şacalii şi hienele ne vor lua locul”.Denobilizarea Siciliei pentru el este trăită ca o tragedie interioară admirabil descrisă de Lampedusa.
Către finalul romanului Lampedusa dă o sentinţă ce va marca istoria viitoare a Italiei “Garibaldi, acel Vulcan bărbos, biruise până la urmă” Fetele vor rămâne necăsătorite, Cardinalul de Palermo le va vizita casa pentru a atesta moaştele unui înaintaş din familia de Salina. Bendico, câinele preferat al stăpânului, mort de 45 de ani, împăiat, aduce aminte de o relicvă sfântă casei.Acesta este aruncat pe fereastră şi ia forma unui ghepard, cu mâna dreapta va arunca un blestem asupra timpului neiertător.
Roman impresionant, cu un destin aproape unic în literatura universală, gloria acestui roman este cunoscută la mulţi ani după moartea principelui di Lampedusa.
Este un roman istoric, social, un roman care condamnă timpul dar şi noile realităţi sociale care nu respectă vechile tradiţii şi valori. Ghepardul a murit au venit animale mai mici şi mai viclene, când o lume se stinge cei care fac parte din ea sunt eroi când vine alta ceilalţi sunt fără un trecut dar cu un viitor, au şansa de fi şi ei gheparzi.Ghepardul modernităţii noastre este aruncat pe geam, oare ce va urma.Acest roman poate fi considerat şi o carte care tratează filosofia timpului, singura filosofie care nu poate fi cuprinsă în nici un sistem.Este unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX şi din istoria literaturii universale, un roman în care timpul este stăpânul absolut, în care omul este ca un nisip, ca un praf ce aşteaptă să fie măturat de vântul zilelor şi nopţilor, în cazul acesta siciliene.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply