Cornel Nistorescu Vă puteți imagina un rege întors după mai bine de patru decenii într-un regat ocupat de mulțime? Toate sunt cu fundul în sus. Nimeni nu-i mai dă bună ziua. Rânduielile curții au pierit. Servitorii au spălat putina. Curtenii au fost maziliți, iar cei fără caracter s-au aliat cu veneticii și se răcoresc. După ani de umilință se pot purta de parcă și ei ar descinde dintr-un neam domnesc. O cloacă de piețari, druște,chivuțe, zarzavagiii și croitori, vaporeni și hamali de port alcătuiesc noua putere. Un bastard e purtat în scaunul de prinț moștenitor. Curvele chicotesc și joacă din buric în sala tronului. Ghiolbanul cel mare, cu peticul de piele peste ochi, stă tolănit pe tron și, cu picioarele pe masa de semnat decrete, învârte o sticlă de whisky vechi cu care taie rotocoalele de fum. O dramă de Shakespeare la care nu plânge nimeni. O țară veselă care nu pricepe aproape nimic din durerea celui care a condus-o. De unde și drama norodului văduvit de mintea sa limpede.
Povestea cu aniversarea celor 90 de ani în Parlamentul țării noastre evoluează prost. Secvențele de ridicol și grotesc se adună ca șobolanii la grătarul unei rigole. Un alt marinar cu voce de castrat se agită mereu. Nu are curajul să se viseze naș regal. Postul e ocupat de Ciclop. Bietul vaporean de rangul doi s-ar mulțumi și cu un șpriț cu regele într-o încăpere dosnică. Să se laude și el prin portul Galaților că a băut un pahar cu un trimis al Domnului pe pământ. Şi că l-a bătut pe umăr ca pe portarul de la Combinat. Un altul, Ion Oltean, un crăcănel fudul cu o figură de tractorist afumat, împinge lucrurile până la grotescul absolut. Și dacă regele țiganilor va cere să vorbească în fața Parlamentului? Câți dintre cei cu funcție și buni de încoronat ca regi ai proștilor n-au vorbit acolo? Dar piticania instalată ca rege al proștilor nu se laudă în același loc? Dar împăratul impostorilor nu ține și el discursuri de la aceeași înălțime? Dar sferotdocții și analfabeții din Legislativul românesc nu chinuie limba, logica și bunul simț sub același acoperiș? Şi nu fac asta zi de zi și ceas de ceas? Se prăbușește cerul peste ei?
Elefant să fii și tot nu reziști la un asemenea comportament năucitor. Atâta mârlănie, atâta tupeu, atâta lume de doi lei să te ia la refec? Shakespeare a avut o imaginație săracă față de povestea regelui român. Caragiale a prins doar spritul acestei lumi. Dar n-a mai avut resurse de imaginație pentru a profeți circul de acum. Era un om sănătos. El a râs de mitocanul român la o bere. Dar n-a visat cum ghiolbanii, curvele și mitocanii ajung să conducă o țară și să se distreze provocând românilor o stare de greață. Unora, chiar de vomă! Cotidianul.ro
Nu mai vrem Regat? Sănătate! Asta nu ne obligă să jucăm totntoroiul pe pagini triste din istoria națională. Şi nici să ne batem joc de destinul tragic al unui cap încoronat. Ne facem de râs pe o perioadă nedeterminată. Decenii peste decenii. Nici cu acid sulfuric nu mai ștergem urmele acestor zile de penibil. Proștii-proștilor vor găsi în ele suficiente idei și sugestii pentru a râde toată viața de toate casele regale și de orice monarhie. Adevărul este că o ciocnire între o monarhie și o bandă de hoți gălăgioși (cei mai mulți proveniți din trecerea în rezervă a informatorilor,turnătorilor și ofițerilor mărunți) numai asemenea efecte poate avea.
Propunerea liberalilor și toată tevatura, dincolo de amarul și penibilul provocat, are un merit pe care nici Băsescu, nici Udrea și nici Oltean nu l-au sesizat. Cu acastă revărsare de zoaie, fostul public și electorat al Convenției Democratice din România se desparte definitiv de regimul Băsescu. Pute din ce în ce mai amețitor!
Romania a trecut de multa vreme de stadiul de neo-post-nihilism. Ceea ce se intampla acum nu cred ca poate avea un nume, e ceva care prevesteste dictatura legalizata a unor anarhisti conservatori, un paradox urat dospit de zeci de ani de comunism. De pe margine, pare asaltul final al unei clase decrepite care in disperare de cauza ar dori sa faca din nou nationalizarea, introducerea starii de asediu, cenzura absoluta. La acest ceas al istoriei, Regele nu e gol. E undeva deasupra si indura fara sa carteasca, pentru ca asta e e menirea sa, sa aduca si sa mentina pacea. Demagogii cred ca oricine poate fi rege, de aceea l’au si indepartat. Presedintele in exercitiu, Traian Basescu, a declarat pompos ca e foarte ingrijorat de faptul ca monarhia e „pe viata” si mai lasa si urmasi. Ce concluzie sa tragem de aici, ca e mai bine cu 322 de mini-Ceausescu?