De Ovidiu Dima
Marius Ghilezan a construit melodrama “Furia” ca pe un bildungsroman, în care construcţia personajului principal, Cosmin Sfăt, este realizată sub influenţa experienţelor concrete ale autorului. Acţiunea romanului începe pe undeva pe la sfârşitul anilor ‘68 când zice eroul cărţii: “Eram un mocos când fadăru m-a dus întâia oară la fotbal. Iar de microbul luat nu mai scapi toată viaţa. Vine odată cu vărsatul de vânt. Asta nu ştiam atunci. Inconştienţa tatei a durat şi a lăsat urme. De aici mi s-au tras multe: zgârciuri la inimă, atroză şi sânge violet. Victoriile au urcat la cap. Eşecurile au coborât la stomac. Furia m-a costat. Dar a meritat”. Din acea zi de 11 august 1964, viaţa personajului curge într-un mariaj plin de peripeţii. Poli este când de moravuri uşoare, tăvălindu-se prin arenele ligii a doua, când o prea frumoasă ce se bate cu galacticii. O ancoră scriitoricească reuşită e legătura eroului Sfăt cu bunicul său, un iniţiat al marii lumi uitate. Dacă suporterul se dezvăluie total cititorului, iubirile şi angoasele, trăirile şi dramele, fuga şi ascunzişul, fiind toate povestite cu talent cititorului, nu acelaşi lucru se întâmplă cu viaţa misterioasă a lui Moş Todor, “un belfer cusurgiu care şi-a trăit viaţa şi şi-a mâncat mălaiul”. După moartea bătrânului, Cosmin, copil fiind, încearcă să desluşească misterele bunicului, şutind un ceaslov care ascundea, avea să afle mai târziu, date şi chei ale succesului de odinioară ale Ripensiei, echipa celestă a Banatului interbelic, ce bătea la pas marile team-uri ale Europei. De abia la adolescenţă, descoperind ascunzişurile şi tainele lui Moş Todor, şi-a dat seama că bunicul său făcea parte dintr-o structură pan-europeană a înţelepţilor lumii fotbalistice de la început de secol XX.
Scrisă într-un stil alert, viaţa suporterului din comunism e plină de peripeţii. De la victorii istorice, la înfrângeri dezastruoase, personajul ne plimbă prin atmosfera obsedantului deceniu opt şi nouă, “coada la portocale,” descriind perfect privaţiunile din acea perioadă.
Antrenat este momentul descrierii unei zile de glorie a fotbalului timişoarean, prin octombrie 1987. Personajul principal era unul dintre şefii galeriei alb-violete. Venea Dinamo, “echipa departamentală a securităţii”, neînvinsă la Timişoara. Atunci era antrenată de Mircea Lucescu. Peste 40.000 de oameni fac să răbufnească vulcanul de ură contra regimului comunist. Cosmin Sfăt pregăteşte revoluţia, dar este turnat la securitate. Meciul este filmat ca într-un scenariu de film. În ciuda arbitrajului părtinitor, Poli bate campioana, dar îşi semnează condamnarea la retrogradarea, dictată de corifeii regimului comunist. După bătăile securităţii, se hotărăşte să treacă frontiera. Reuşuşte, dar este prins. revenit în ţară, colindă iar stadioanele. Patima îl răscoleşte şi-l ţine deoparte de mizeriile vieţii din comunism.
Pleacă într-un târziu în Occident şi doar norocul şi simbolurile păstrate peste ani de la bunicul îl ajută să pătrundă în marile academii ale fotbalului. Cunoaşte personaje celebre, i se oferă joburi bine plătite, femeile vor să-l aşeze la casa lui, dar el nu poate uita marea iubire. Se întoarce acasă, la ceea ce ştie el mai bine: “să colinde ţara cu iubirea lui de-o viaţă”. Pune în aplicare un proiect de management sportiv. Dar moare subit, iar locul său în tribună este luat de altul care cumpără “Policardul” dintr-un ziar de mică publicitate.
„Un timişorean a scris o carte în care totul este violet, de la copertă la iubire şi de la palmares la destin. Cartea se cheamă “Furia”, autorul – Marius Ghilezan. Romanul, căci roman este, putea să se intituleze la fel de bine “Febra”. La Londra, Arsenal a găsit un fan cu talent, emoţie şi chef de scris în persoana lui Nick Hornby. Iată că Timişoara fotbalistică are acum prilejul unei înfrăţiri literare dincolo de profitul octanic al lui Balkan Petroleum. (Radu Paraschivescu, gazeta sporturilor, august 2005) “Furia,” un text spumos, dar si reflexiv, un amestec savuros de spectaculozitate fotbalistica, anecdote din culisele sportului-rege, amintiri retraite cu entuziasm, lectii de viata, calatorii, esecuri, si, mai ales, multe cautari. O carte in care nimic nu e inventat, dar totul pare imposibil sau miraculos, scrisa de un gazetar care isi traieste viata ca pe o proza, mirandu-se ca a devenit un personaj incontrolabil. O aventură. (Radu Ciobotea, Evenimentul zilei, august 2005)
De acelaşi autor
ImpostURA (despre snobism şi puterea falsului)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Aoleu, cum asa? Unde ati patit si ce anume? Nu de alta dar sa ne ferim si noi…Da, sigur ca poti vorbi sa le lasi la saanlmovt.Cat despre intrebari, chiar te rog! Poti sa ma intrebi oricate!