Cartea „Confesiunile unui cafegiu” a lui Gheorghe Florescu, fost şef de magazin în epoca Ceauşescu, s-a bucurat de un succes enorm. Aproape 20.000 de exemplare vândute. Editorii recunosc că nu se aşteptau la un asemenea record. Ce a stârnit interesul atât de mare al cititorilor români?
În paginile cărţii e multă bârfă. Caterincă şi cancan. Zaiafet şi şaradă. Atmosfera din spatele teghelei comuniste e stropită cu whiskyşor şi aromată cu o cafea specială. În cartea lui Gheorghe Florescu e o lume specială. Autorul a reuşit ca dintr-un univers de carton să dezlege cu bine pregătita sa cafea Avedis iţele unei lumi ascunse, de pile, cunoştinţe şi relaţii, peste care trona falnic SECURITATEA. Florescu nu e numai un meşter al cafelei armeneşti, ci şi un remarcabil povestitor. O delicată şi olfactivă memorie de narator, străzile ca şi casele au parfumul lor, fac din „Confesiuni…” o carte rafinată. La el în magazin veneau personaje celebre ale epocii. O mică dizidenţă trecea razant pe lângă interesele comerciale ale elitei comuniste. Ideea cărţii – aşa cum însuşi autorul recunoaşte – i-a fost dată de academicianul Rosetti.
Prins într-un lanţ de denunţuri, la mijlocul anilor ’80, este arestat în „lotul cafea“ şi încarcerat. Din poziţia sa de dribleur între artisitic şi comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceauşistă, cu părţile albe şi părţile negre. A profitat moderat, dar au profitat şi alţii de pe urma sa. În vreme de zăpadă şi vipie, când sticlele goale stăteau pe caldarâm precum generalii sărăciei, când cozile la „adidaşi” se vedeau din Calea Lactee, la dom’ Florescu se găseau toate delicatesele occidentului, nu numai miraculoasa cafea Avedis. Poate acest contrast incită şi azi cititorii la lectură. Cartea este o frumoasă aventură prin lumea miticilor, despre care noi numai am auzit. Cei mai din apropierea personajelor încondeiate spun că dom’ Florescu exagerează. Asta e farmecul poveştii. Să nu ştii cât e real şi cât e imaginar.
„ Cartea lui Gheorghe Florescu s-ar fi putut tot atât de bine numi « Sodoma şi Gomora ». Amoralismul total al profitorilor comunismului, goana după satisfacţiile cele mai josnice, cinismul înfruptării din toate plăcerile lumii în climatul unei sărăcii şi nefericiri generale sunt primele lucruri care sar în ochi când citeşti această deprimantă, teribilă mărturie. “ ( Evenimentul Zilei)
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Eu nu inteleg!! Numai mie mi s-a facut rau citind cartea asta? Si nu pentru ‘dezvaluirile’ ei (care nu prea sint), dar pentru cum o jigodie ca Tovarasu Florescu reuseste sa devina un ‘eror’, aproape un dizident!! Comunismul s-a sprijinit pe acesti tovarasi, experti ‘la descurcat’, la pupincurism….Lichele si sluji ale aparatului de partid si securitate. Incredibil cum acest profitor de rind, hot de drumul mare, se prezinta ca si cum ‘s-a sacrificat’ pentru popor (‘care il iubea’). Tovarasul Florescu reprezinta tot ce este mai rau cu Romania.
Rusine!!
d le c-tin, citisi cartea?
una la mana-e superb scrisa, are subiect, substanta
a doua-vb de tineretea mea cel putin, cred ca si a altora. imi amintesc de acesti mici negustori, mici meseriasi-trust me, toti faceau orice sa razbeasca, sa traiasca. locuiam pe lg ateneu atunci, la parter era 1 croitor – nea mihai, sper ca mai traieste si i e bine. avea peste jumatate din clienti straini-tin minte ca acolo am vazut copil fiind prima data negri si chinezi. si el a sprijint comunismul? nu prietene, comunismul s-a sprijinti mai ales pe resentimentele unei populatii fara repere-dar plina de tifna. treaba aia cu capra…