Cartea are în centru ideea că în orice societate şi în orice sistem viu există un exces de resurse, care, atunci când nu este folosit la creşterea individuală sau la cea colectivă, prin reproducere sexuală, trebuie irosit, sacrificat, pentru a asigura un echilibru funcţional. Bataille analizează exemple ale acestei irosiri în istoria societăţii omeneşti: sacrificiile umane din Mexic, potlatch-ul practicat de indienii din nord-estul Americii, Planul Marshall.
Sensul cel mai intim al cărţii este dat de faptul că această fierbere a lumii, sortită „abandonului”, „scurgerii” şi „catastrofei”, este concepută după chipul şi asemănarea celei care a animat încontinuu viaţa autorului.
Astfel, Partea blestemată ocupă un loc central în opera lui Georges Bataille.
De acelaşi autor
Leave a Reply