Capodoperă a scrierilor lui George Bacovia, apărută în 1916, „Plumb” rămâne după aproape un secol simbolul deznădejdii absolute. Omul nu mai are nicio speranţă. E răpus de neputinţă. În opera republicată există două planuri, unul rece, extern, ostil, apăsător ca un cavou, care-l împinge pe poet la stări de izolare şi renunţare, altul, inter, deprimant sufletesc, din lipsă de iubire. Simbolistica crudă personalizează opera sa. Prea mulţi poeţi au personificat până la el raiul în viaţa de toate zilele. Tehnica scrierilor sale rămâne unică în istoria literaturii române.
La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român.
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar veşmânt –
Stau singur în cavou…şi era vânt…
Şi scârţâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plum, şi-am început să-l strig –
Stau singur lângă mort…şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.
De acelaşi autor
Leave a Reply