Dr. Gary Chapman, Ph.D. – autorul mai multor cărţi, deosebit de apreciate, şi realizatorul emisiunii radio „O căsătorie care merge înainte”. Pe lângă responsabilităţile pe care le are în biserica sa, în domeniul educaţiei, participă în calitate de vorbitor la numeroase prelegeri şi seminarii pe tema căsătoriei şi consiliază cupluri cu probleme maritale. Este căsatorit cu Karolyn de peste 35 de ani şi au împreună doi copii. Dinte cărtile sale, în limba română au apărut Cele cinci limbaje ale iubirii (pentru adulţi) şi Speranta pentru cei despărţiţi (Ed. Curtea veche).
Subiectul explicarea celor cinci cai de exprimare a dragostei si identificarea limbajului prin care copilul intelege ca este iubit.
După cum ştie orice părinte, dragostea este un element esenţial pentru buna dezvoltare a fiecărui copil – cel puţin la fel de important ca hrana şi îmbrăcămintea. Dar, deşi ne iubim copiii, îi auzim mereu întrebându-ne dacă mai ţinem la ei sau nu, chiar plângându-se că nu sunt iubiţi suficient. Autorii acestei cărti, ambii cu o bogată experienţă în consilierea cuplurilor căsătorite, ne sugerează că există în cazul fiecărui om, prin urmare şi al fiecărui copil, un „limbaj” preferat în care doreşte să i se comunice că este iubit. Dacă „limbajul” preferat de părinte nu coincide cu cel al copilului – cum se întâmplă adesea -, apar probleme. Copilul nu simte că este iubit suficient, iar părintele este frustrat de protestele verbale sau comportamentale ale acestuia.
Există cinci „limbaje” fundamentale de comunicare a dragostei între oameni: atingerea fizică, cuvintele de apreciere, timpul rezervat persoanei importante, cadourile şi slujirea celuilalt. Autorii discută pe rând fiecare limbaj, explicându-l si oferind numeroase exemple captivante, care ajută cititorul să se înţeleagă pe sine şi problemele sale în lumina chestiunilor discutate. Sunt prezentate apoi metode de identificare a limbajului preferat de fiecare copil, cât şi relaţia dintre acest limbaj şi disciplinarea copilului. Este subliniată importanţa folosirii „limbajului corect” de către cei doi părinţi, dar nu sunt uitate nici problemele specifice familiilor cu un singur părinte. De asemenea, un capitol este dedicat raportului dintre mânie şi dragoste, în relaţiile cu cei apropiaţi, si reacţiilor pasiv-agresive.
Cartea se dovedeşte o lectură utilă pentru orice părinte, indiferent de calitatea relaţiilor din familia sa, cât şi pentru toţi cei care vin regulat în contact cu copiii. Informaţiile pe care le conţine au o forţă deosebită, având potenţialul unei schimbări radicale a relaţiei cu copiii.
Leave a Reply