Premiul Nobel pentru Literatură, 2000
„perspective amare și ingeniozitate lingvistică, care a deschis noi căi pentru romanul chinezesc„
Scrise în anii ’90, povestirile lui Gao Xingjian se inspiră din fragilitatea vieții, a iubirii și din puterea obsedantă a memoriei. În „Templul”, teama acută, cu origine misterioasă, a povestitorului umbrește fericirea delirantă a unei excursii în luna de miere. În „Crampa”, un bărbat scapă ca prin urechile acului de înec, dar descoperă uimit că nimeni nu i-a simțit lipsa. În „Accidentul”, un autobuz lovește un biciclist și, ca într-un film, urmările haotice ale accidentului se pierd în liniștea unui colț de stradă, și toată lumea pare să ignore cele petrecute mai devreme. În fabula care dă titlul volumului, povestitorul încearcă „să se despovăreze de dorul de casă”, dar se trezește pierdut într-un labirint al amintirilor din copilărie. Peste tot sînt prezente portrete psihologice covîrșitoare, cu speranțe nerostite și frici care trădează prezența nesfîrșită a trecutului în viețile personajelor.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply