Adevărurile cucerite cu trudă şi convingere de Galilei în munca sa de om de ştiinţă liber s-au întors împotriva lui, fiindu-i imputate nu ca erori ştiinţifice, ci ca vini morale cu relevanţă penală. Nefasta împreunare dintre puterea religioasă şi cea politică îşi arogase dreptul de a decide ceea ce nu putea în fapt decide, anume falsitatea în materie de credinţă a ceea ce un om de ştiinţă gândeşte, raţional şi coerent, că este adevărat în materie de natură. Învinovăţind moral o convingere privitoare la adevarul unei descoperiri ştiinţifice şi al unor date verificate ştiinţific, se interzicea totodată, de frică, folosirea lor, dar şi consecinţele lor posibile şi mai ales implicaţiile lor religioase şi politice. Iar în încercarea sa extremă de a evita acele posibile implicaţii, Inchiziţia a decis să-i interzică lui Galilei de a mai crede în acele date, şi de aceea i-a impus, cum în anume locuri şi timpuri li s-a mai impus şi li se mai impune încă oamnilor de ştiinţă, să nu accepte ca fiind adevărat ceea ce el considera că este adevărat, să nu numească pe faţă lucrurile cu cuvintele în care le gândea el, ajungând asfel la cea mai neautentică şi umilitoare formă de gândire: conştiinţa apăsătoare de a te minţi pe tine însuţi. (Giorgio STABILE)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply