Despre Forse che sì forse che no (1910), autorul însuşi spunea, într-o scrisoare din 1908, că este „un roman de pasiuni mortale“. Cuvântul-cheie din titlu, „poate“, devine un laitmotiv pentru nesfârşitele meditaţii şi ezitări ale Isabellei, îndrăgostită de Paolo Tarsis, dar şi măcinată de remuşcări din cauza propriilor sentimente. Nehotărârea ei o face, în ochii amantului, cu atât mai atrăgătoare. Isabella este obsedată de imaginea surorii ei, Vana, la rându-i îndrăgostită de Paolo, care însă nu-i împărtăşeşte iubirea. Pe cele două surori le frământă dragostea şi gelozia şi le despart ideea suicidului şi nebunia.
Romanul (ecranizat în 1920, într-un film mut, alb-negru) i-a fost inspirat lui D’Annunzio de propria iubire pentru contesa Giuseppina Mancini. La data publicării, romancierul a fost silit să fugă din Italia, ca să scape de creditori, stabilindu-se în Franţa, unde şi-a consumat nostalgia fostei iubiri alături de alte femei.
Leave a Reply