În Drumul egal al fiecărei zile, Gabriela Adameşteanu izbuteşte o proză sarcastică, de observaţie realistă, de tipul celei ilustrate de romanul englez al deceniului şase (Room at the Top, The Sporting Life), în care regăsim eroul insingurat al unei familii umile sau umilite, decis să spargă carapacea şi să obţină, eventual, revanşa socială. Demersul artistic al autoarei se deosebeşte de cel al «furioşilor» britanici (John Braine, David Storey) în modul cum evită angajarea şi patetismul, menţinînd un balans viclean, aşteptarea moderat egoistă, răbdătoare, parţial resemnată. Cele mai bune pagini rezultă acolo unde scriitoarea scrutează cu necruţare, în scene memorabile, sordidul tinereţii, penibilitatea gregară a vîrstei haotice.
De acelaşi autor
Leave a Reply