Cea dintâi monografie care oferă o imagine cuprinzătoare asupra receptării literaturii române în Cehia, cartea de faţă este o incursiune în diversele etape ale totalitarismului comunist: stalinismul integral, perioada dezgheţului, anii şaizeci (cu transformările din jurul Primăverii de la Praga), urmaţi de perioada de normalizare care se întinde până la momentul Revoluţiei de Catifea.
Ineditul acestei lucrări este dat şi de explorarea manifestării unor opere şi a unor personalităţi literare româneşti (precum Mircea Eliade, Constantin Virgil Gheorghiu sau Petru Dumitriu) în zona literară cehă prohibită din anii supuşi studiului, mai precis în publicaţiile din exil şi în revistele de tip samizdat.
Cititorului îi este oferit un tablou amplu asupra autorilor români receptaţi cu predilecţie de către cehi sub comunism şi asupra tendinţelor manifestate de româniştii cehi (“coloana vertebrală” a procesului receptării), de criticii literari şi de recenzenţi. Cartea defineşte o epocă în istoria raporturilor culturale dintre români şi cehi, două popoare legate de un trecut adeseori comun şi de o prietenie sinceră.
Profesor dr. Mihai Mitu
Leave a Reply